Încadrare geografică
Comuna Măgura este una dintre cele 82 comune ale judeţului Buzău și
este situată în apropierea oraşelor Buzău (28 km), Pătârlagele (25 km),
Nehoiu (30 km) și Braşov (125 km).
Satele componente sunt aşezate de-a lungul drumului naţional DN 10 Buzău - Nehoiu - Braşov, drum paralel cu Valea Râului Buzău.
Comuna Măgura se învecinează :
• la nord cu comuna Parscov, care are o populaţie de 6068 locuitori;
• la sud cu comuna Tisau, cu o populaţie de 5065 locuitori;
• la est cu comuna Unguriu cu o populaţie de 2446 locuitori;
• la vest cu comuna Viperesti, cu o populaţie de 3566 locuitori;
Satele componente sunt aşezate de-a lungul drumului naţional DN 10 Buzău - Nehoiu - Braşov, drum paralel cu Valea Râului Buzău.
Comuna Măgura se învecinează :
• la nord cu comuna Parscov, care are o populaţie de 6068 locuitori;
• la sud cu comuna Tisau, cu o populaţie de 5065 locuitori;
• la est cu comuna Unguriu cu o populaţie de 2446 locuitori;
• la vest cu comuna Viperesti, cu o populaţie de 3566 locuitori;
Comuna Măgura se află amplasată în centrul judeţului Buzău, în zona
Subcarpaților de Curbură, pe partea dreaptă a Râului Buzău, în sectorul
mijlociu al acestuia. Teritoriul administrativ al comunei Măgura are o
suprafaţă totală de 2739,91 ha şi cuprinde 2 localităţi: localitatea
reşedinţă de comuna - satul Măgura, satul aparţinător, Ciuta și cateva
cătune incluse administrativ de primele două.
Personalităţi locale
Petre D. Georgescu (5 februarie 1867, Măgura - 15 februarie 1936, Piatra Neamţ), fiul învăţătorului şi directorului şcolii din Măgura. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie, Universitatea Bucureşti. Preşedinte al Asociaţiei studenţilor în filosofie din România. Deputat de Buzău, ales la 26 mai 1926, ca membru al Partidului Poporului.
Paul Androne - poet şi critic literar, s-a născut la 19 decembrie 1947 în comuna Măgura. A colaborat cu diverse reviste literare printre care "Tomis", "Zburătorul", Focuri vii" şi "Euphorion". în anul 1988 a fost laureat al concursului naţional de poezie organizat de Editura Eminescu. Autor al volumului "Ion Agârbiceanu - povestiri" şi al culegerii de texte "Limba şi literatura română" în două volume, a fost inclus în lucrările "Vasile Voiculescu - 1996 şi "Marin Preda" - 1997 cu portrete literare antologate de Dan Manolescu.
Constantin Ungureanu - profesor, compozitor, interpret, s-a născut la 24 ianuarie 1954 în comuna Măgura. A făcut înregistrări la Radio cu orchestra "Doina Vrancei" şi are două discuri Electrecord. Compune muzică uşoară pentru adolescenţi, având multe piese difuzate la Radio şi Televiziune.
Petre D. Georgescu (5 februarie 1867, Măgura - 15 februarie 1936, Piatra Neamţ), fiul învăţătorului şi directorului şcolii din Măgura. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie, Universitatea Bucureşti. Preşedinte al Asociaţiei studenţilor în filosofie din România. Deputat de Buzău, ales la 26 mai 1926, ca membru al Partidului Poporului.
Paul Androne - poet şi critic literar, s-a născut la 19 decembrie 1947 în comuna Măgura. A colaborat cu diverse reviste literare printre care "Tomis", "Zburătorul", Focuri vii" şi "Euphorion". în anul 1988 a fost laureat al concursului naţional de poezie organizat de Editura Eminescu. Autor al volumului "Ion Agârbiceanu - povestiri" şi al culegerii de texte "Limba şi literatura română" în două volume, a fost inclus în lucrările "Vasile Voiculescu - 1996 şi "Marin Preda" - 1997 cu portrete literare antologate de Dan Manolescu.
Constantin Ungureanu - profesor, compozitor, interpret, s-a născut la 24 ianuarie 1954 în comuna Măgura. A făcut înregistrări la Radio cu orchestra "Doina Vrancei" şi are două discuri Electrecord. Compune muzică uşoară pentru adolescenţi, având multe piese difuzate la Radio şi Televiziune.
Istoricul administrativ
In anul 1893 comuna este mentionata cu o populaţie de 2270 locuitori si 530 de case, cu satele Magura, Ciuta, Unguriu si Ojasca.
In perioada 1929 - 1968, Unguriu si Ojasca s-au separat, devenind Comuna cu sediul administrativ in satul Unguriu.
In 1968, dupa promulgarea Legii nr.2, privind organizarea administrativ - teritoriala a României, Comuna Unguriu a fost desfiintata, iar satele acesteia (Unguriu si Ojasca) au devenit parte integranta a Comunei Magura.
In anul 2004 s-a reinfiintat Comuna Unguriu, avand in componenta vechile sate.
In anul 1893 comuna este mentionata cu o populaţie de 2270 locuitori si 530 de case, cu satele Magura, Ciuta, Unguriu si Ojasca.
In perioada 1929 - 1968, Unguriu si Ojasca s-au separat, devenind Comuna cu sediul administrativ in satul Unguriu.
In 1968, dupa promulgarea Legii nr.2, privind organizarea administrativ - teritoriala a României, Comuna Unguriu a fost desfiintata, iar satele acesteia (Unguriu si Ojasca) au devenit parte integranta a Comunei Magura.
In anul 2004 s-a reinfiintat Comuna Unguriu, avand in componenta vechile sate.
Relieful
Comuna este situată în grupa sudică a Subcarpaţilor Buzăului
(Istriţa-Ciolanu), ce are caractere locale specifice şi anume: contact
brusc cu câmpia, masivitate, altitudini moderate, zone depresionare
tipic subcarpatice. Geomorfologia este tipică zonelor deluroase, având
culmi largi şi două văi torenţiale principale. Tipurile genetice de roci
sunt reprezentate prin marne, argile, calcare, nisipuri de vârstă
pliocena. Depozitele de vârstă mai noua din cuaternar, sunt prezente
prin orizonturile de argile şi prafuri eoliene cu caractere loess-ului.
Comuna se întinde pe partea dreaptă, în sectorul mijlociu al Râului Buzău.
Culoarul depresionar al Râului Buzău în zona comunei începe printr-o vale îngustă - ca un defileu- la Ciută cu o lăţime de 300 - 500 m, străjuit in partea sudică de povârnişul abrupt al Dealului Ciolanu. În acest sector pe zone de povârniş şi pe văile care coboară din vârful Cetăţuia s-a dezvoltat satul Ciută.
De la est de Măgura, valea se deschide, iar în dreptul satului Unguriu lăţimea acesteia atinge cca. 2 km.
Dealul Ciolanu domină teritoriul localităţii prin întindere şi înălţime având 631,7 m (vf. Cetăţuia) deasupra satului Ciuta. Dealul se dezvoltă paralel cu Istriţa şi este unul din cele mai mari masive din cadrul Subcarpaţilor Buzăului, fiind delimitat la sud de depresiunea Niscovului, iar la nord de văile Cricovului şi Buzăului. Altitudinile sunt Tntre 600 şi 700m: Poiana Hoţilor (737m), Poiana Broşa (641m), Vârful Cetăţuia (632m).
Resursele subsolului
Comuna se întinde pe partea dreaptă, în sectorul mijlociu al Râului Buzău.
Culoarul depresionar al Râului Buzău în zona comunei începe printr-o vale îngustă - ca un defileu- la Ciută cu o lăţime de 300 - 500 m, străjuit in partea sudică de povârnişul abrupt al Dealului Ciolanu. În acest sector pe zone de povârniş şi pe văile care coboară din vârful Cetăţuia s-a dezvoltat satul Ciută.
De la est de Măgura, valea se deschide, iar în dreptul satului Unguriu lăţimea acesteia atinge cca. 2 km.
Dealul Ciolanu domină teritoriul localităţii prin întindere şi înălţime având 631,7 m (vf. Cetăţuia) deasupra satului Ciuta. Dealul se dezvoltă paralel cu Istriţa şi este unul din cele mai mari masive din cadrul Subcarpaţilor Buzăului, fiind delimitat la sud de depresiunea Niscovului, iar la nord de văile Cricovului şi Buzăului. Altitudinile sunt Tntre 600 şi 700m: Poiana Hoţilor (737m), Poiana Broşa (641m), Vârful Cetăţuia (632m).
Resursele subsolului
Pe raza comunei Măgura se află două izvoare minerale. Primul cu apă
sodică, magnetiziana (are o mineralizare de 1,449 g/l), calcică, iar cel
de-al doilea cu ape bicarbonate, clorurate, sodice, calcice,
magneziene, slab sulfuroase, hipotermice, cu mineralizare de 1,221 g/l.
În zona satului Ciuta se găsesc aflorismente de gips şi sare, precum şi
depozite de piatră de calcar.
În albia râului Buzău sunt depozite importante de agregate de râu - pietrişuri şi nisipuri.
Vegetaţia
În albia râului Buzău sunt depozite importante de agregate de râu - pietrişuri şi nisipuri.
Vegetaţia
Vegetaţia este specifică zonei de deal; predominate sunt pădurile de
foioase: stejar, gorun, fag şi alte specii (frasin, paltin, anin, plop),
dar intalnim şi specii de arbuşti precum cătină şi măceşul.
Fauna
Fauna
Fauna este reprezentată de animale ca: iepuri, vulpi, veveriţe,
mistreţi, căprioare şi cerbi. În apele râului Buzău trăiesc peşti ca:
mreana, clean, scobar.
Clima
Clima
Clima este temperat - continentală moderată. Temperatură medie a verii este de 21,1°C iar a iernii de 1,5°C.
Resurse de mediu
Teritoriul comunei, din punct de vedere al reliefului se poate grupa în două zone:
• Treapta cea mai joasă care reprezintă albia și lunca străbătută în lung de râul Buzău.
• Dealurile propriu-zise cu altitudini variabile cuprinse între 316 și 600 m. Zona de luncă este favorabilă culturilor agricole, predominante fiind cele de porumb. Zona colinară favorizează plantațiile de pomi fructiferi, în special măr, păr, prun, cireş și vişin. Satul Măgura este recunoscut ca un bazin pomicol al merelor ionatane. Zona împădurită este variată ca specii arboricole, dominante fiind pădurile de foioase. Speciile arboricole mai des întâlnite sunt: stejarul, gorunul, fag, frasin, paltin, anin și plop. Pădurea, care acoperă 62,37% din teritoriu oferă o serie de resurse naturale cu valoare economică dintre care cele mai importante sunt lemnul și fructele de pădure (cătina, maceșe și ciuperci de pădure).
Pe raza comunei Măgura se află două izvoare minerale. În zona satului Ciuta se găsesc aflorismente de gips și sare, tot aici fiind și depozite de piatră de calcar. Satul Ciuta este renumit pentru depozitele de piatră de calcar, aceasta fiind folosită și la constucția impozantei Case a Poporului.
• Treapta cea mai joasă care reprezintă albia și lunca străbătută în lung de râul Buzău.
• Dealurile propriu-zise cu altitudini variabile cuprinse între 316 și 600 m. Zona de luncă este favorabilă culturilor agricole, predominante fiind cele de porumb. Zona colinară favorizează plantațiile de pomi fructiferi, în special măr, păr, prun, cireş și vişin. Satul Măgura este recunoscut ca un bazin pomicol al merelor ionatane. Zona împădurită este variată ca specii arboricole, dominante fiind pădurile de foioase. Speciile arboricole mai des întâlnite sunt: stejarul, gorunul, fag, frasin, paltin, anin și plop. Pădurea, care acoperă 62,37% din teritoriu oferă o serie de resurse naturale cu valoare economică dintre care cele mai importante sunt lemnul și fructele de pădure (cătina, maceșe și ciuperci de pădure).
Pe raza comunei Măgura se află două izvoare minerale. În zona satului Ciuta se găsesc aflorismente de gips și sare, tot aici fiind și depozite de piatră de calcar. Satul Ciuta este renumit pentru depozitele de piatră de calcar, aceasta fiind folosită și la constucția impozantei Case a Poporului.
Resurse de teren
Comuna Măgura administrează în prezent un teritoriu de 2739,91 ha, reprezentând aproximativ 0,45% din suprafaţa judeţului Buzău.
Cea mai mare parte a teritoriului o reprezintă zona împădurită, 62,37% adică 1708,85 ha.
Pentru comuna Măgura o importantă resursă de teren o constituie de asemenea păşunile și fânețele, care reprezintă 11,29 % din total suprafaţă, ocupând al doilea loc, după păduri, ca podere în total suprafaţă.
Cea mai mare parte a teritoriului o reprezintă zona împădurită, 62,37% adică 1708,85 ha.
Pentru comuna Măgura o importantă resursă de teren o constituie de asemenea păşunile și fânețele, care reprezintă 11,29 % din total suprafaţă, ocupând al doilea loc, după păduri, ca podere în total suprafaţă.
